LEGEA ASUPRA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PARTICULAR

prin care se stabilesc scopul şi categoriile
de şcoli particulare, administrarea şi funcţionarea acestora,
limba de predare etc.

Adoptată: 22 decembrie 1925, la Bucureşti.

Text: Monitorul Oficial nr. 283 din 22 decembrie 1925; Colecţia Hamangiu, Codul general al României, legi şi regulamente, vol. IX–XII, 1922–1926, Bucureşti, 1926, pag. 582–583, 585–587.

TITLUL I

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎN ŞCOLILE PARTICULARE

SECŢlUNEA l

Capitolul I
Dispoziţii generale

1. Învăţământul şi educaţia elevilor se pot face, în afară de şcolile statului şi în şcolile particulare (ale confesiunilor, ale comunităţilor, ale particularilor), sau în familie.

2. Se numeşte şcoală particulară orice şcoală înfiinţată, condusă şi întreţinută din iniţiativă particulară, cu şcopul de a da instructie şi educaţie la cel puţin 10 copii în mijlocie pe clasă. La învăţământul primar numărul copiilor poate fi şi de minimum 20 pe şcoală.

3. Aceste şcoli se pot înfiinţa numai de cetăţeni români: fie individual, fie constituiţi în societăţi culturale sau comunităţi religioase, recunoscute ca persoane juridice.

Nu se pot înfiinţa astfel de şcoli de către societăţile culturale, ordinele călugăreşti şi de congregaţiile şcolare dependente de organizaţii din alte state.

Pentru copiii de cetăţeni ai unui stat străin se pot înfiinţa, de comunităţile respective recunoscute de stat, şcoli particulare, în care însă nu pot fi primiţi nici copii de cetăţeni români, nici copii de supuşi ai altor state, decât ai aceluia căruia aparţine comunitatea care a înfiinţat şcoala.

4. Nici o şcoală particulară nu se poate înfiinţa decât pe baza unei autorizaţii date de Ministerul Instrucţiunii.

5. Toate şcolile particulare sunt puse sub supravegherea Ministerului de Instrucţiune.

6. Orice şcoală particulară corespunde direct cu autorităţile publice referitor la toate chestiunile de control şi supraveghere.

Dispoziţiile de ordin principal se vor comunica de minister şi de organele sale şcolilor respective atât prin susţinătorii lor, cât şi direct şcolilor.

Necomunicarea ordinelor ministerului către şcoli, de către susţinători, atrage după sine măsuri de penalitate pentru şcoală.

Capitolul II
Categoriile de şcoli particulare

7. Şcolile particulare pot fi:

a) Şcoli de copii mici (grădini de copii);

b) Şcoli primare;

c) Şcoli de grad secundar cu învăţământ teoretic sau practic.

8. Nu se pot înfiinţa pe cale particulară şcoli normale şi şcoli superioare cu caracter universitar.

9. Şcolile de copii mici (grădinile de copii) şi şcolile primare particulare funcţionează numai cu programa statului; iar celelalte pot avea şi programe proprii.

10. Numai şcolile de copii mici şi şcolile primare pot fi mixte; şcolile mixte nu pot avea internate comune.

Capitolul III
Autorizarea de funcţionare a şcolilor particulare

11. Pentru autorizarea de deschidere şi funcţionare a unei şcoli particulare sau a unei noi clase, înfiinţătorul sau susţinătorul ei trebuie să înainteze Ministerului Instrucţiunii prin inspectoratul regiunii respective, cel mai târziu până la 1 ianuarie care precede începutul anului şcolar în care ar fi să înceapă şcoala, o cerere însoţită de anexele trebuincioase în care să se arate:

a) felul şcolii ce intenţionează să deschidă;

b) limba de predare;

c) programa de studii dacă e a statului sau e proprie. În cazul când programa va fi proprie, se va alătura şi textul amănunţit al acesteia în dublu exemplar;

d) schiţa localului şi a curţii cu indicaţia cubajului şi întrebuinţării fiecărei încăperi şi a suprafeţei pentru curte;

e) mobilierul şi materialul didactic ce va poseda;

f) dovada că posedă fondurile sau veniturile necesare pentru asigurarea existenţei şcolii, a salariului personalului administrativ şi corpului didactic al şcolii cel putin pentru un an;

g) lista personalului administrativ şi a corpului didactic însoţită de actele necesare din care să rezulte că îndeplineşte condiţiile specificate mai jos, pentru a putea obţine dreptul de funcţionare, se va înainta cu cel puţin trei luni înainte de începerea anului şcolar.

Pe baza referatului inspectorului de regiune şi cu avizul conform al Consiliului permanent, ministerul hotărăşte şi, în caz de aprobare, autorizaţia se publică în Monitorul Oficial şi în Buletinul ministerului, cu precizarea condiţiilor generale de funcţionare. Şcolii i se va elibera o autorizare semnată de ministru, spre a fi prezentată la cererea organelor de control.

12. Nici un fel de schimbare nu se va putea aduce la cele stabilite prin actul de autorizaţie decât cu învoirea scrisă a ministerului, dată în urma avizului Consiliului permanent.

13. Şcoala particulară care va fi găsită că funcţionează fără autorizaţie se va închide imediat pe cale administrativă; conducătorul şcolii va pierde dreptul de a mai înfiinţa şcoli particulare; iar susţinătorul şcolii va fi dat în judecata tribunalului, spre a fi condamnat la o amendă de 5000–10 000 lei.

Capitolul IV
Autorizarea de funcţionare a personalului didactic şi administrativ al şcolilor particulare

14. Orice şcoală particulară va trebui să aibă un director răspunzător de mersul şcolii şi de păzirea legilor şi regulamentelor şcolare, precum şi personal didactic şi de conducere suficient.

Directorul unei şcoli de băieţi va fi bărbat, iar al unei şcoli de fete, femeie. La grădinile de copii conducerea o va avea o femeie.

15. Nimeni nu va putea funcţiona într-o şcoală particulară ca director, profesor, institutor şi învăţător decât în puterea unei autorizaţii a Ministerului Instrucţiunii, care va fi individuală şi dată în urma avizului conform al Consiliului permanent.

Cererile vor fi adresate ministerului în termen de o lună de la numire, iar ministerul trebuie să se pronunţe în timp de 6 luni.

Persoanele care au diplomele respective liberate de statul român sau de şcolile normale confesionale cu drept de publicitate, conform legii nu mai au nevoie de acest aviz.

Autorizaţia se publică în Monitorul Oficial şi în Buletinul ministerului, şi va trebui să cuprindă gradul şi categoria şcolii la care are dreptul să funcţioneze, specialităţile şi limba de predare. Celui autorizat i se va elibera un exemplar spre a fi arătat organelor de control, la cerere.

În şcolile particulare confesionale pot funcţiona ca profesori şi persoane care aparţin ordinelor religioase întrucât îndeplinesc condiţiile prevăzute în această lege.

16. Directorul sau directoarea unei şcoli particulare, precum şi întregul ei personal didactic, se numeste de susţinătorul şcolii şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă cetăţenia română;

b) să posede titluri identice cu membrii corpului didactic de la şcolile de acelaşi grad ale statului;

c) să cunoască limba română. Dovada cunoaşterii acestei limbi se face prin diplomaţii şcolilor româneşti cu posedarea diplomelor acestor şcoli, iar pentru ceilalţi cu certificate că au trecut un examen de limba română, istoria românilor, geografia României şi Constituţia ţării, înaintea unei comisiuni;

d) să nu fi suferit nici o condamnare penală pentru fapte infamante;

e) să nu fi fost pedepsit la şcolile statului cu excluderea.

Afară de aceste condiţii, directorul sau directoarea vor mai dovedi că au cel puţin 5 ani de funcţionare în învăţământul de stat sau particular şi că nu au suferit pedeapsa suspendării din învăţământ în ultimii 5 ani.

La şcolile primare cu un singur învăţător nu se cere nici un stagiu.

17. Cetăţenii străini vor putea fi admişi să funcţioneze în învăţământul particular numai în mod excepţional pentru predarea limbii lor materne, pentru dexterităţi şi pentru limbile moderne şi cu aprobarea specială a ministerului, dată cu avizul conform al Consiliului permanent şi publicată în Monitorul Oficial şi în Buletinul ministerului. Ei vor trebui să aibă calificarea similară gradului de învăţământ de la şcolile statului, pentru care cer autorizarea.

Cetăţenii străini nu pot fi directori.

Capitolul V
Condiţiile ce trebuie să îndeplinească localurile de şcoli particulare

18. Pentru ca localul destinat unei şcoli particulare să poată fi aprobat, trebuie să îndeplinească toate condiţiile de igienă care se vor prevedea în regulament şi să aibă cel puţin atâţea săli de lecţii câte clase vor funcţiona.

La şcolile primare vor putea funcţiona două sau mai multe clase în aceeaşi sală; numărul elevilor nu trebuie însă să treacă de cel prevăzut în lege.

La orice cerere de autorizare sau de schimbare de local, ministerul va numi o comisie compusă din inspectorul şcolar respectiv şi un medic oficial, care va vizita localul şi îşi va da avizul motivat.

19. Nici o şcoală particulară nu poate fi instalată într-un local a cărei vecinătate va fi recunoscută ca periculoasă pentru moralitatea şi sănătatea elevilor.

20. Orice şcoală particulară trebuie să fie înzestrată cu mobilierul suficient, precum şi cu materialul didactic necesar învăţământului ce se predă într-însa.

Capitolul VI
Dispoziţii privitoare la administrarea şi funcţionarea şcolilor particulare

21. Directorul şi membrii corpului didactic al unei şcoli particulare, fără excepţie, depun la primirea autorizaţiei de funcţionare, în faţa inspectorului de regiune, jurământ de credinţă Regelui, Constituţiei şi legilor ţării.

22. Ei sunt datori să frecventeze şcoala regulat, să aplice programele, regulamentele şi instrucţiunile şcolare, precum şi principiile didactico-pedagogice şi să aibă o purtare exemplară în societate.

23. Corespondenţa fiecărei şcoli particulare cu autorităţile publice se face exclusiv în limba română; iar în administraţia interioară afară de cazurile prevăzute de art. 26 se poate întrebuinţa limba de predare a şcolii.

24. Orice şcoală particulară e obligată să aibă pe frontispiciul localului inscripţia în limba statului, şi facultativ şi în limba de predare a şcolii; iar în sala festivă, în sălile de cursuri, precum şi în cancelarie, portretele suveranilor.

25. Şcolile particulare nu pot folosi stema ţării pe imprimate şi ştampile.

26. Şcolile particulare sunt datoare să ţină în cea mai deplină regulă şi să prezinte la cererea personalului de control cataloagele, matricolele, statele de plata personalului, registre de numele, locuinţa, naţionalitatea, confesiunea şi limba maternă a elevilor, precum şi orice alte acte şi registre ce s-ar impune prin regulamente speciale.

Toate aceste registre, matricole, cataloage etc., vor fi scrise obligatoriu în limba română şi facultativ în limba de predare a şcolii.

27. Şcolile particulare nu au dreptul să elibereze nici un fel de diplomă; ele nu pot da decât adeverinţe, care să constate studiile făcute în şcoală. Forma acestor adeverinţe va fi fixată de minister pentru fiecare fel de şcoală; ele vor fi redactate în limba română şi în limba de predare a şcolii.

28. În şcolile particulare nu se va putea întrebuinţa nici o carte tipărită şi nici o hartă sau tablou care să nu fie aprobate de minister. Întrebuinţarea manuscriselor este interzisă.

Cărţile şi hărţile neaprobate, precum şi manuscrisele care se vor găsi întrebuinţate într-o şcoală particulară se vor confisca, iar directorul şi profesorul de specialitate vor fi trimişi înaintea comisiunii disciplinare.

29. În şcolile particulare, fără excepţie, este interzisă orice încercare de a se exercita vreo influenţă asupra credinţei religioase a copiilor şi părinţilor.

30. Susţinătorii sau directorul unei şcoli particulare sunt datori să angajeze personalul didactic al şcolii prin învoieli scrise şi să-I retribuiască cu aceleaşi salarii şi îndemnizaţii cu care sunt retribuiţi membrii corpului didactic de la şcolile similare ale statului.

31. Nici o şcoală particulară nu va putea primi fonduri, subvenţii sau donaţii de orice natură din străinătate decât cu ştirea şi prealabila aprobare a Ministerului Instrucţiunii. Transmiterea acestor fonduri se va face întotdeauna prin intermediul ministerului.

Nerespectarea acestei dispoziţii atrage după sine închiderea şcolii.

32. Ministerul de Instrucţiune are dreptul de control asupra tuturor fondurilor şcolilor particulare.

33. Elevii şcolilor particulare vor fi supuşi de către susţinătorii şcolilor regulilor disciplinare la care sunt supuşi şi elevii şcolilor publice. Ei nu pot forma şi nici face parte din nici o asociaţie şcolară sau extraşcolară decât numai în bază unor statute aprobate de Ministerul Instrucţiunii şi sub controlul organelor Ministerului Instrucţiunii.

Capitolul VII
Limba de predare în şcolile particulare

34. Limba de predare în şcolile particulare, frecventate de elevi ai căror părinţi sunt de origine română, este limba statului.

35. Limba de predare în şcolile particulare, frecventate de elevi a căror limbă maternă este alta decât a statului, se va stabili de suţinătorii şcolii. În aceste şcoli nu se vor primi însă decât elevi a căror limbă maternă este aceeaşi cu limba de predare a şcolii.

36. În şcolile particulare evreieşti limba de predare este limba română sau limba evreiască.

37. Şcolile particulare conduse de ordine călugăreşti şi congregaţii şcolare recunoscute vor avea ca limbă de predare limba română.

38. În şcolile particulare, în care se primesc numai elevi ai căror părinţi sunt cetăţeni străini, limba de predare va fi aceea stabilită de susţinătorii şcolii.

39. Oricare ar fi limba de predare a unei şcoli particulare, limba română, istoria românilor şi geografia României se vor preda în limba română în toate şcolile de orice grad şi categorie, începând din clasa a III-a primară, în numărul de ore stabilit prin regulament.

Aceste materii nu se pot preda decât de profesorii calificaţi şi care cunosc limba română.