nyomtat

megoszt

Dokumentumok Románia magyarságpolitikájáról 1918-2001
BÁRDI NÁNDOR, DIPPOLD PÉTER (szerk.)
LEGEA PENTRU REGIMUL GENERAL

LEGEA PENTRU REGIMUL GENERAL
AL CULTELOR
prin care statul garantează libertatea și protecția
tuturor cultelor

Adoptată: 22 aprilie 1928, la București.

Text: Monitorul Oficial nr. 89 din 22 aprilie 1928; Colecția Hamangiu, Codul general al României, legi și regulamente, vol. XV–XVI, 1926–1929, București, 1930, f. 1039–1045.

CAPITOLUL I
Dispozițiuni generale

1. Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune, întrucăt exercițiul lor nu atinge ordinea publică, bunele moravuri și legile sale de organizare.

2. Împiedicarea exercițiului liber al oricărui cult se va pedepsi potrivit dispozițiunilor respective din codul penal.

Serviciile religioase în afară de biserici sau case de rugăciuni se vor face cu observarea strictă a legilor și regulamentelor în vigoare, evitându-se orice acte care ar putea aduce vreo jignire celorlalte culte sau ar constitui demonstrațiuni împotriva lor.

3. Credințele religioase nu pot împiedica pe nimeni a dobândi sau exercita drepturile civile și politice, nici nu pot scuti pe nimeni de la obligațiunile impuse de legi.

4. Nimeni nu poate fi urmărit de autoritățile bisericești pentru motivul că și-a îndeplinit vreo obligație impusă de legi sau că nu a săvârșit vreo faptă oprită de legi.

5. Nimeni nu poate fi constrâns să participe la serviciile religioase ale unui alt cult.

Îndatorirea funcționarilor și militarilor ținuți prin serviciul lor sau comandați să participe la servicile religioase oficiale nu poate fi considerată o constrângere.

6. Constituirea de organizațiuni politice pe bază confesională și tratarea chestiunilor de politică militantă în sânul corporațiunilor și instituțiilor bisericești sunt interzise.

7. Nici un cult nu poate avea relațiuni de dependență cu vreo autoritate sau organizație bisericească din străinătate, afară de cele impuse de principiile lui dogmatice și juridico-canonice.

Relațiunile dintre stat și cultul catolic – singurul în țară cu asemenea dependenț㠖 vor putea fi stabilite printr-un acord special, care va fi supus Corpurilor legiuitoare pentru aprobare.

8. Jurisdicțiunea autorităților religioase ale cultelor din țară nu se poate întinde în afară de teritoriul statului român.

Asemenea nici autoritățile religioase ale cultelor din străinătate nu vor putea exercita nici o jurisdicție în cuprinsul statului român.

9. Cultele și asociațiunile religioase nu pot primi ajutoare materiale din străinătate direct sau indirect, fără a le aduce la cunoștința guvernului.

Ele sunt obligate să comunice Ministerului Cultelor orice ajutoare de asemenea natură.

Când scopul pentru care se dau ori se întrebuințează aceste ajutoare este potrivnic intereselor statului sau armoniei intreconfesionale a țării, Ministerul Cultelor va putea interzice primirea lor, sub sancțiunea retragerii temporare sau definitive a ajutorului de stat pentru culte și a anulării autorizației de funcționare pentru asociațiunile religioase.

10. Membrii clerului, ai organelor de conducere și funcționarii de orice categorie ai cultelor și instituțiunilor lor trebuie să fie cetățeni români, care se bucură de toate drepturile civile și politice și care nu au fost condamnați prin sentință definitivă pentru crime contra bunelor moravuri și contra siguranței statului și, în genere, pentru orice faptă care ar atrage interdicțiune corecțională.

În mod excepțional, Ministerul Cultelor poate admite ca membri ai clerului și cetățeni străini, însă pentru un timp limitat și numai în cazul când existența sau funcționarea unei comunități religioase ar fi periclitată prin încetarea serviciului religios.

Instanțele judecătorești sunt obligate să comunice Ministerului Cultelor, iar acesta șefilor cultelor respective orice sentință de condamnare definitivă de natura celor mai sus arătate, privitoare la membrii clerului și la funcționarii de orice categorie ai cultelor.

Șefii cultelor (mitropoliții, episcopii, super-intendenții etc.), vor fi judecați pentru delictele ordinare și politice de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

11. Organizațiile cultelor istorice, create și reprezentate în conformitate cu sistemul lor de organizare și prevăzute în statute (comunitățile, parohiile, protopopiatele, mănăstirile, capitulele, episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile etc.), sunt persoane juridice.

12. Cultele își vor conduce afacerile lor interne în conformitate cu statutul lor de organizare, aprobat în condițiunile legii de față.

Administrarea patrimoniilor și fundațiunilor lor se va face de către organele competente ale cultelor, sub supravegherea autorităților bisericești superioare.

Fundațiile vor fi administrate potrivit actelor de fundațiune ori dispozițiilor testamentare și nu vor putea fi folosite decât în scopurile speciale pentru care sunt destinate.

Cultele vor putea face schimbări în destinația patrimoniilor și fundațiunilor lor numai în conformitate cu statutul lor de organizare și cu legile în vigoare.

Achizițiunile, cu titlu gratuit de averi mobile și imobile, de către culte, vor fi supuse prevederilor art. 811 și 817 din Codul civil român.

13. Hotărârile instanțelor disciplinare și judecătorești ale cultelor se execută prin organele lor proprii.

La cererea autorităților bisericești, făcută prin mijlocirea Ministerului Cultelor, organelor executive ale statului vor da concursul lor pentru aducerea la îndeplinire a acestor hotărâri.

14. Cultele pot înființa, administra și controla instituțiuni culturale și de binefacere în marginile și potrivit dispozițiunilor legilor privitoare la acest fel de instituțiuni.

15. Cultele pot înființa și conduce institute speciale pentru pregătirea clerului lor.

Programele pentru studiile teologice vor fi stabilite de autoritatea bisericească competentă și vor fi comunicate Ministerului Cultelor.

Studiul istoriei, al limbii și literaturii române și al Constituțiunii țării sunt obligatorii în aceste institute și se vor preda conform unui program stabilit de autoritatea bisericească competentă în acord cu Ministerul Cultelor și acel al Instrucțiunii, așa fel ca să nu împiedice pregătirea teologică specială și să fie compatibil cu caracterul religios-moral al acestor institute.

Diplomele de pregătire teologică obținute în străinătate vor trebui să fie echivalate pe baza unui examen special cu programa studiilor de istorie, de limba și literatura română și de Constituțiunea țării, obligatorii la institutele teologice din țară ale cultelor respective.

Examenele pentru echivalarea diplomelor din străinătate se vor face la institutele teologice cu cădere ale cultelor respective de către o comisie la lucrările căreia va asista un reprezentant al Ministerului Culturii.

16. Cultele au dreptul de a face instrucțiunea religioasă a elevilor de credința lor din școlile publice și particulare, conform legilor privitoare la instrucția publică.

Asemenea au dreptul de a săvârsi, prin preoții lor, în armată, în spitalele civile și militare, orfelinate, școli corecționale și penitenciare, pentru credincioșii lor servicii religioase de orice natură, cu observarea legilor sau regulamentelor instituțiunilor respective.

Când numărul credincioșilor unui cult din institutele enumerate la aliniatul precedent va necesita preoți proprii, autoritățile respective vor putea angaja asemenea preoți pe seama lor.

17. Cultele pot întreține cimitire proprii pentru credincioșii lor.

Comunele sunt datoare a înființa și întreține cimitire comune pentru cultele care nu au cimitire proprii.

18. Toate cultele sunt datoare a face servicii religioase la solemnitățile naționale și la cele ale Familiei Domnitoare.

Aceste solemnități se vor fixa prin regulamentul acestei legi.

19. Bisericile (Casele de rugăciuni), curtea, cimitirele și odoarele sacre nu pot fi nici urmărite, nici sechestrate, sub nici o formă.

20. Actele stării civile sunt de atribuția legii civile.

Întocmirea acestor acte va trebui să preceadă totdeauna binecuvântarea religioasă.

CAPITOLUL II
Raporturile dintre stat și culte

21. Pe lângă biserica ortodoxă, a cărei organizare este stabilită prin lege specială, în statul român, mai există următoarele culte:

a) Cultul român greco-catolic (unit.);

b) Cultul catolic (de ritm latin, grec-rutean și armean);

c) Cultul reformat (calvin);

d) Cultul evanghelic-luteran;

e) Cultul unitarian;

f) Cultul armeano-gregorian;

g) Cultul mozaic (cu diferitele sale rituri);

h) Cultul mahomedan.

22. Culte noi pot fi recunoscute în stat dacă confesiunea de credință și principiile lor religioase morale nu vor fi potrivnice ordinei publice, bunelor moravuri și legilor țării și dacă sistemul lor de organizare, conducere și administrare va fi în conformitate cu dispozițiunile legii de față.

Pentru obținerea recunoașterii, ele vor trebui să prezinte Ministerului Cultelor un statut, cuprinzând confesiunea de credință, principiile religioase morale și sistemul de organizare, conducere și administrare, care statut, după ce va fi examinat de Ministerul Cultelor, va fi supus aprobării Corpurilor Legiuitoare.

Recunoașterea dată unui cult poate fi revocată, pe aceeași cale, dacă organele, corporațiile și membrii săi contravin în mod fățiș dispozițiunilor acestei legi și ale statutului aprobat.

23. Capacitatea juridică a cultelor noi recunoscute se limitează la achizițiuni de imobile și bunuri necesare numai pentru serviciul divin (Case de rugăciuni), locuințe pentru slujitori și cimitire.

Înainte de transcrierea sau intabularea dreptului de proprietate actele de achiziție pentru astfel de imobile și bunuri vor trebui să aibă aprobarea Ministerului Cultelor.

24. Asociațiunile religioase și funcționarea lor stau sub regimul legilor privitoare la asociațiuni în genere și la întruniri publice.

Sunt cu desăvârșire interzise, sub sancțiunea pedepselor prevăzute în codul penal, acele asociațiuni religioase care propagă doctrine de natură a aduce atingere legilor de organizare ale statului și instituțiunilor sale și care prin practicile lor rituale contravin bunelor moravuri și ordinei publice.

Asociațiunile religioase care vor primi și vor înscrie printre membrii lor persoane ce au părăsit un cult fără îndeplinirea formalităților prevăzute la art. 45, se vor pedepsi conform dispozițiunilor respective din codul penal.

Autorizațiunile pentru funcționare a asociațiunilor religioase se vor acorda de autoritățile în drept pe baza avizului conform al Ministerului Cultelor, căruia aceste asociațiuni sunt obligate a-i trimite sau prezenta orice acte și informațiuni privitoare la organizarea și activitatea lor.

Autorizările de funcționare ale asociațiunilor religioase vor putea fi anulate pe aceeași cale în caz de neobservare strictă a condițiunilor stabilite și impuse de autoritățile competinte ale statului.

25. Statul are asupra tuturor cultelor dreptul de supraveghere și control, care se va exercita prin Ministerul Cultelor.

Autoritățile tuturor cultelor sunt datoare să trimită și să dea acestui minister sau delegaților săi autorizați orice acte oficiale și orice informație li s-ar cere.

26. Toate instrucțiunile și ordinele de interes obștesc, date de autorițătile cultelor slujitorilor sau credincioșilor lor, se vor aduce în același timp și la cunoștința Ministerului Cultelor.

Acesta va interzice executarea instrucțiunilor și ordinelor care sunt contrare ordinei publice, bunelor moravuri, legilor în vigoare și siguranței statului.

27. Șefii cultelor (mitropoliții, episcopii, superintendenții etc.), aleși sau numiți în conformitate cu statutele lor de organizare, nu vor fi recunoscuți și introduși în funcțiune, decât după aprobarea Maiestății sale, regelui, dată pe baza recomandării Ministerului Cultelor și după depunerea jurământului de fidelitate către Suveran și de supunere față de Constituție și legile țării.

Formula de jurământ este următoarea:

“Înaintea lui Dumnezeu, jur credință Maiestății sale, Regelui României și succesorilor săi;

Jur că voi respecta și voiu face să se respecte de către subalternii mei Constituțiunea și legile țării;

Jur că nu voi întreprinde nici o acțiune de natură a aduce atingere ordinei publice sau integrității statului român;

Așa să-mi ajute Dumnezeu”.

Funcționarii publici ai cultelor, la intrarea în slujbă, vor depune înaintea autorității lor competente, jurământul de credință către Maiestatea sa, Regele și de supunere față de Constituție și legile țării, în prezența unui reprezentant al guvernului.

Formula de jurământ pentru acesți funcționari va fi cea prevăzută la art. 11 al regulamentului statutului funcționarilor publici.

Cei care au depus acest jurământ până la intrarea în vigoare a acestei legi, îl vor depune în termenul ce se va fixa de Ministerul Cultelor.

Procedura depunerii jurământului se va determina prin regulamentul acestei legi.

28. Cultele nu pot crea eparhii (diaceze, superintendenții etc.), peste cele existente în momentul promulgării legii de față și nici nu pot schimba titulatura, întinderea și sediul vreunei eparhii decât cu aprobarea guvernului, dată prin lege specială.

29. Cheltuielile pentru întreținerea cultelor și instituțiunilor lor se vor acoperi în primul rând din mijloacele proprii ale cultelor, create și administrate în conformitate cu statutul lor de organizare.

30. Cultele pot impune credincioșilor lor contribuțiuni pentru scopurile arătate în articolul precedent.

Aceste contribuțiuni vor putea fi încasate și prin organele fiscale ale statului, dar numai pentru instituțiunile și exigențele bisericești și culturale existente în momentul promulgării legii de față și în condițiunile stabilite, prevăzute în regulamentul de aplicare al legii.

Datele privitoare la aceste contribuțiuni se vor ține la dispozițiunea Ministrului Cultelor și Ministerului Finanțelor, pentru a se putea cerceta dacă cultele s-au conformat dispozițiunilor cuprinse în acest articol.

Pentru încasarea prin organele fiscale ale statului a eventualelor contribuțiuni impuse pentru noi instituțiuni și exigențe, cultele vor trebui să obțină aprobarea prealabilă a Ministerului Cultelor și a Ministerului Finanțelor.

31. Ajutoarele pe care statul le va acorda diferitelor culte vor fi în raport cu numărul credincioșilor români ai lor față de populația totală a țării, cu situația materială a cultelor respective și cu nevoile lor reale.

Aceste ajutoare vor fi date pentru acoperirea nevoilor lor pentru necesități specifice și constatate că ar depăși veniturile ce au și niciodată sub formă de sume globale.

Ele vor putea fi retrase sau suspendate de Ministerul Cultelor celor vinovați pentru agitațiuni împotriva ordinei și siguranței statului și pentru violarea dispozițiunilor acestei legi.

32. Completarea veniturilor clerului și plata funcționarilor cultelor se face după norme generale stabilite prin lege și în armonizare cu salariile funcționarilor publici.

33. Pentru a putea obtine ajutor de la stat în scopul susținerii clerului slujitor, parohiile sau comunitățile ce se vor înființa de aici înainte trebuie să aibă cel puțin 400 familii în comunele urbane și 200 în comunele rurale.

În cazuri bine motivate se pot ajuta și parohii sau comunități cu un număr mai mic de familii.

34. Cultele care primesc ajutor de la stat vor ține conturile de venituri și cheltuieli la dispoziția Ministerului Cultelor, care va controla dacă sumele acordate au fost întrebuințate potrivit destinațiunii lor și cu respectarea legii contabilității publice privitoare la instituțiile cu caracter autonom.

Controlul prevăzut în acest articol se va face pe baza unui regulament special, întocmit de Ministerul Cultelor împreună cu Ministerul Finanțelor.

35. Toate numirile membrilor clerului și funcționarilor de orice categorie ai cultelor în posturi subvenționate de stat vor trebui să fie comunicate Ministerului Cultelor.

36. Ordinele și congregațiile religioase, existente pe teritoriul statului român înainte de promulgarea acestei legi, își vor păstra actualele case și mănăstiri, dacă îndeplinesc condițiile legilor în vigoare și dacă superiorul (provincialul) și membrii lor vor fi cetățeni români și vor locui în țară.

Superiorii (provincialii) și membrii care nu vor voi sau nu vor dobândi cetățenia română nu vor mai putea rămâne în țară ca membri ai ordinului ori congregației respective.

Termenul de îndeplinire a acestei condițiuni va fi fixat de Ministerul Cultelor.

Case și mănăstiri noi vor fi deschise numai cu autorizația guvernului.

Ordine și congregații noi nu se vor putea așeza în țară decât pe bază de lege.

37. Averea cultelor dispărute revine de drept statului.

38. Instituțiunea patronatului cu drepturile și obligațiunile de orice categorie este și rămâne desființată fără nici o îndemnizare.

39. Situația juridică (titlul de proprietate) a imobilelor (biserici, case parohiale și dependințe) și bunurilor bisericești care până la promulgarea acestei legi erau patronate se va verifica și eventual rectifica în cărțile funduare după următoarele principii:

a) dacă se constată, cu ocazia verificării, că aceste imobile și bunuri aparțin comunităților bisericești locale, ele rămân în deplina lor proprietate și posesiune;

b) dacă se constată că aparțin patronului – fie acest stat sau instituțiune a sa (județ, comună etc.), fie particular – ele rămân în proprietatea acestora, dar în posesiunea comunității locale;

c) dacă patronul particular, care deține un drept de patronat personal, a dispărut, dreptul de proprietate al imobilelor și bunurilor trece asupra statului, iar posesiunea rămâne comunității locale;

d) dacă patronul imobilelor și bunurile bisericești dintr-o comunitate locală, care s-a desființat pe cale legală sau prin dispariția credincioșilor, este statul, acesta va dispune liber de ele; iar dacă este un particular, acesta, în acord cu Ministerul Cultelor, va afecta posesiunea lor pentru trebuințele generale ale cultului.

Aceleași principii se aplică și pentru cazul că e vorba de alte părți constitutive și instituțiuni ale cultelor decât comunitățile locale.

Verificarea prevăzută în acest articol va fi făcută, la cererea Ministerului Cultelor, de tribunalele în circumscripția cărora se află imobilele și bunurile, după ce vor fi citate părțile interesate.

Statul va fi reprezentat prin Ministrul Cultelor.

Hotărârea tribunalului este supusă apelului în termen de 15 zile de la comunicare.

Hotărârea definitivă va fi înaintată judecătoriei unde se află cărțile funduare spre a se face confirmarea sau rectificarea cuvenită.

40. Corespondența organelor bisericești cu autoritățile statului se va face în limba română.

CAPITOLUL III
Relațiunile dintre culte

41. Membrii unui cult nu pot fi constrânși să contribuie la întreținerea altui cult.

42. Preoții unui cult pot săvârși slujbe și ceremonii religioase numai credincioșilor cultului propriu.

Excepții de la această dispoziție se pot face în cazul când credincioșii unui cult, care n-au preot în localitate, ar cere ei înșiși la locuința lui serviciul preotului unui alt cult și numai pentru cazuri de extremă necesitate și urgență.