CONVENŢIA ÎNCHEIATĂ DE ROMÂNIA
CU GERMANIA

privitoare la repatrierea populaţiei
de origine germană; din Bucovina de Sud şi Dobrogea, în Germania
(extrase)

Adoptată: 22 octombrie 1940, la Bucureşti (în vigoare: 22 octombrie 1940).

Text: Monitorul Oficial nr. 254 din 30 octombrie 1940.

Guvernul Regal Român şi Guvernul Reichului German, în dorinţa de a reglementa chestiunile în legătură cu repatrierea populaţiei de origină germană din teritoriul Bucovinei de Sud şi al Dobrogei, au împuternicit în acest Scop drept plenipotenţiari ai lor pe următorii:

Guvernul Regal Român pe d-I Ministru Plenipotenţiar IOAN BROŞU,

Guvernul Reichului German pe d-I Consul General WILHLEM RODDE, S.S. Oberführer,

cari, după ce au constatat că împuternicirile lor sunt în formă cuvenită şi legală, au căzut de acord asupra dispoziţiunilor de mai jos:

CAPITOLUL I
Generalităţi

ARTICOLUL 1

Conform capitolului III al acestei Convenţii, părţile semnatare se obligă ca, după semnarea ei, să procedeze la repatrierea în Germania a persoanelor făcând parte din naţiunea germană şi domiciliul în teritoriul Bucovinei de Sud şi al Dobrogei.

Hotarele teritoriilor din care are loc această repatriere sunt cele însemnate pe hărţile anexate (Anexa 1). Aceste hărţi fac parte integrantă din prezenta Convenţie.

Sunt supuse repatrierii numai persoanele specifice în alineatul 1 care şi-au exprimat dorinţa de a fi repatriate. Dorinţa de a fi repatriat poate fi exprimată verbal sau în scris. Repatrierea este benevolă, prin urmare nu se poate exercita vreo presiune directă, sau indirectă în acest scop. Capul familiei este îndreptăţit a face declaraţia de repatriere pentru întreaga sa familie şi pentru cei ce locuiesc împreună cu el (vezi art. 13). Declaraţiunea făcută înaintea Comisiunii are efectele declaraţiunii formale cu privire la naţionalitatea română.

Repatrierea se extinde şi asupra persoanelor din serviciul Armatei, al Statului sau comunelor; acestora, la cererea lor scrisă, li se va primi imediat demisia din serviciu.

Repatrierea se extinde, în afară de aceasta, asupra persoanelor care dintr-un motiv oarecare, se găsesc pe teritoriul Statului Român, în arestul autorităţilor civile sau militare în arest preventiv sau judiciare. Întru cât aceste persoane şi-au exprimat dorinţa de a fi repatriate, ele vor fi admise Ia repatriere şi vor fi predate Comisarului german competent, împreună cu actele penale respective şi celelalte acte, dacă este cazul.

ARTICOLUL 2

Persoanele specificate în art. 1 al prezentei Convenţiuni, vor lua cu ele la repatriere, în conformitate cu dispoziţiunile de mai jos, întreaga lor avere, cu excepţiunea inventarului agricol viu şi mort.

Disponibilităţile recoltei vor fi lăsate pe loc, în măsura în care n'au fost vândute. Dacă reprezentanţii Guvernului Român nu vor prelua întregul stoc al inventarului viu, el se va lăsa liber la export prin societăţile de export germane.

Obiectele pe care persoanele repatriate nu le-au luat cu ele imediat, odată cu ieşirea lor din ţară, pot fi depozitate deocamdată şi exportate mai târziu, sub aceleaşi avantaje, de către persoane anume însărcinate de ele, în termen de 12 luni de la semnarea acestei Convenţiii.

Ca dovadă pentru dreptul de exportare ulterior serveşte un inventar legalizat de un comisar de repatriere şi contrasemnat de către reprezentantul Guvernului Român (Anexa 2).

§ 1. Repatriaţilor li se permite să exporte pe calea ferată bagaje grele şi uşoare, în măsura admisă de condiţiile tehnice feroviare. În cazul repatrierii efectuate pe şosele (cu trăsuri trase de cai sau boi, sau cu autocamioane), exportul avutului personal este în general admis.

În afară de aceasta, exportul obiectelor admise la art. 1, alin. 1, aparţinând persoanelor repatriate prin transporturi speciale (vapor, cale ferată sau autocamion), este permis.

§ 2. Coloniştilor li se permite să exporte cu ei animale de casă, cu excepţiunea animalelor de muncă şi rentă, precum şi păsările ce le aparţin, cu respectarea dispoziţiilor veterinare în vigoare în teritoriul de repatriere.

§ 3. Documentele şi actele persoanelor individuale, cât şi ale corporaţiilor (sindicate, societăţi şi asociaţii cooperative) şi ale autorităţilor administrative din localităţile ce se repatriază în întregime sau în majoritate, vor putea fi exportate.

Materialul documentar genealogic de orice fel care se referă la persoanele repatriate, mai ales registrele bisericeşti ale parohiilor constituie în întregime sau în majoritate din persoana care se repatriază, vor putea fi de asemenea exportate. Părţile semnatare se obligă ca, la cerere, să dea orice informaţie dorită, atât din registrele bisericeşti exportate, cât şi din cele neexportate.

Organelor Guvernului German li se permite să facă fotocopii după registrele bisericeşti care nu vor fi exportate, dar care cuprind înmatriculări ale persoanelor repatriate şi să exporte aceste fotocopii. De asemenea, la cererea Guvernului Român şi pe cheltuiala acestuia, organele Guvernului German vor face pentru Guvernul Român fotocopii de pe acele cărti bisericeşti exportate în care sunt înmatriculate în afară de persoane repatriate şi alte persoane.

Actele care se referă la fapte penale ale persoanelor repatriate vor fi scoase din registrele penale româneşti şi remise Guvernului German (Ministerului de Justiţie al Reichului).

§ 4. Exportul de valută românească (bilete de bancă sau monedă metalică), de monedă aur, ca şi orice sumă de bilete de bancă în dolari USA sau în franci elveţieni, este interzis.

Sunt permise la export pietrele preţioase, obiectele şi bijuteriile lucrate din metale preţioase, cu sau fără pietre preţioase, tacâmurile de argint, obiectele de artă şi covoarele orientale lucrate de mână.

Ca dovadă pentru dreptul de export al bunurilor menţionate în alineatul precedent şi care trebuiesc să aibă caracter strict personal, va servi un inventar întocmit de un comisar de repatriere şi contrasemnat de către reprezentantul Guvernului Român, inventar ce va fi prezentat la cerere autorităţilor vamale competente.

§ 5. Banii în numerar (lei, dolari şi franci elveţieni), precum şi monedele de aur aflate în posesiunea persoanelor ce urmează a fi repatriate, se vor depune contra chitanţă (Anexa 3) comisarilor locali sau delegaţilor acestora, care vor transmite aceste valori la Deutsche Abwicklungsstelle (D. A. S.) de pe lângă Legaţia germană din Bucureşti (§ 16). Aici valorile depuse vor fi introduse în liste speciale în care vor fi specificate familia, numele şi localitatea de domiciliu a repatriatului care a efectuat depunerea acestor valori (Anexa 4).

Sumele în lei plătite în numerar ale repatriaţilor vor sta în primul rând la dispoziţia delegatului Führerului pentru repatrieri şi biroului D. A. S. pentru acoperirea cheltuielilor avute cu executarea repatrierii. Deutsche Abwicklungsstelle (D. A. S.) depune la rândul său valorile de mai sus, pe baza listelor, la Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni pe seama Statului Român în contul lichidării averilor Germanilor repatriaţi. Aceste valori vor fi preluate de Statul Român, socotindu-se pentru devizele în chestiune şi monedele de aur cursul de cumpărare al Băncii Naţionale a României din ziua semnării Convenţiei de faţă.

Hârtiile de valoare, acţiunile şi obligaţiunile întreprinderilor româneşti, în posesia persoanelor repatriate, sunt tratate la fel ca şi banii în numerar, valoarea lor socotindu-se la cursul Bursei din ziua încheierii Convenţiei şi vor fi depuse la Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni la dispoziţia Statului Român.

Bonurile de stat şi alte hârtii de valoare ce aduc dobândă sau dividende, care nu sunt cotate la Bursă, vor fi preluate în aceleaşi condiţiuni de Statul Român la valoarea lor comercială din ziua încheierii Convenţiei. (Anexa 5).

Persoanele repatriate care au depuneri la Bănci sau la Casele de Economii vor dispune irevocabil pe formulare uniforme (Anexa 6), la Banca sau la Cassa de Economii unde îşi au contul, să li se încheie contul şi să se verse suma depusă împreună cu dobânzile la Cassa de Depuneri si Consemnaţiuni, pe seama Statului Român, în contul lichidării averilor Germanilor repatriaţi.

În afară de acestea, sunt supuse cedării către Comisarul local toate ipotecile şi documentele de credit din care rezultă vreo valoare de proprietate. Acestea se vor preda biroului D. A. S. pentru a fi valorificate în sensul § 11.

§ 6. Comisarii locali şi reprezentanţii guvernamentali locali, precum şi colaboratorii lor, vor întocmi în comun liste de avere, despre averile lăsate în ţară, în conformitate cu dispoziţiile acestei convenţiuni, (inclusiv creanţe şi datorii), aceste liste fiind recunoscute de ambele părţi prin semnătură. Averile individuale în chestiune, ale persoanelor care urmează a fi repatriate, vor fi trecute, după cantitate şi calitate în formulare speciale (Anexa 7), ele fiind evaluate individual, întru cât e vorba de obiecte care rămân la faţa locului. Încolo evaluarea se va face, în conformitate cu § 17, de către D. A. S.

Utilizându-se norme de evaluare corespunzătoare valorilor medii ale pieţii la data de 1 Octomvrie 1940 (Anexele 8 şi 9), se va stabili, independent la dispoziţia din § 5, al. 3 şi 4 valoarea comună a obiectelor de proprietate în parte, această valoare fiind fixată în liste.

Dacă, în cazuri speciale, nu se va ajunge la o înţelegere între comisarul local şi reprezentantul Guvernului Român, asupra valorii unui obiect de avere, aprecierea definitivă se va face de acord între delegatul Führerului pentru chestiunile de repatriere şi reprezentantul guvernamental şef al Guvernului Român.

§ 7. Averea repatriaţilor care rămăne în ţară după repatriere este supusă protecţiei Statului şi va sta la dispoziţia Statului Român, întru cât ea nu este admisă şi destinată pentru export odată cu plecarea repatriaţilor sau ulterior, indiferent de competenţele şi misiunile ce cad asupra biroului D. A. S.

Pe baza listelor de avere, amintite în §§ 5 şi 6, Biroul D. A. S. stabileşte valoarea totală a averilor repatriaţilor destinate să nu fie exportate, ci să rămână pe loc.

Averea care rămâne va fi preluată de Statul Român la valoarea care rezultă din listă.

Din preluarea bunurilor repatriaţilor de către Statul Român, rezultă o datorie a Statului Român faţă de Reichul German, egală cu valoarea în lei a bunurilor evaluate. Această datorie va fi lichidată în conformitate cu dispoziţiunile de mai jos. Din această datorie preluată de Statul Român, 50% se va converti în mărci la cursul de 50 lei = 1 RM, restul de 50% rămânând în lei.

Cota-parte în mărci se va plăti de Statul Român în tranşe lunare de câte RM. 750 000, iar cota-parte în lei se va plăti în tranşe lunare de 37 500 000 lei. Plăţile lunare, atât în RM. cât şi în lei, se vor efectua de Statul Român, începând cu 1 Aprilie 1941, la întâi ale fiecărei luni, în condiţiunile de mai jos.

Contravaloarea în lei a tranşelor lunare exigibile în RM., va fi vărsată pe măsura scadenţelor de către Statul Român la Banca Naţională a României la cursul de cumpărare al RM, aplicat în relaţiunile de plăţi româno-germane la data de scadenţei respective. Sumele de lei astfel vărsate la Banca Naţională a României vor fi creditate într'un cont în lei, nepurtător de dobânzi, denumit “Cont Export repatriere”, ce urmează a se deschide în favoarea Guvernului Reichului German.

Tranşele plătibile în lei se vor vărsa de Statul Român la Banca Naţională a României pe măsura scadenţelor. Sumele vărsate astfel la Banca Naţională a României vor fi trecute în creditul unui cont în lei nepurtător de dobânzi, denumit “Cont investiţiuni repatriere”, ce urmează a se deschide în favoarea Guvernului Reichului German.

Disponibilităţile “Contului export repatriere” şi “Contului investiţiuni repatriere”, vor fi utilizate în condiţiunile ce urmează a se stabili separat între cele două Guverne.

Conturile export repatriere şi învestiţiuni repatriere nu vor forma obiectul unei impuneri şi sunt scutite de plata oricăror taxe sau contribuţiuni.

§ 8. Datoriile repatriaţilor se vor reglementa exclusiv după dispoziţiile de mai jos.

Fiecare repatriat va face o declaraţie precisă, aşa cum ştie el mai bine (Anexa 10), despre datoriile de orice natură care încă nu au fost lichidate până la data emigrării efective (inclusiv eventualele obligaţiuni de drept public în restanţă). Aceste declaraţii se vor anexa la listele de avere. Datoriile astfel declarate vor fi trecute cu valoarea lor în numerar într'o rubrică specială a listelor de avere.

Toate creanţele garantate şi chirografare contra repatriaţilor, care nu sunt achitate până la emigrare, vor fi declarate în scris la DAS de către creditor într'un termen de excludere de trei luni, afară de cazul când acesta este cetăţean german, domiciliat în afara regiunii de repatriere sau când acesta este o persoană repatriată, şi în caz eventual ele vor fi susţinute prin înaintarea documentelor şi dovezilor referitoare la aceste creanţe. Termenul de excludere începe odată cu afişarea publică, în limba germană şi română, a listei repatriaţilor în comunele unde repatriaţii îşi aveau ultimul lor domiciliu. Afişul va conţine somaţia de anunţare a creanţelor contra repatriaţilor.

Anunţările de creanţe care vor sosi după scurgerea termenului de excludere nu vor fi luate în consideraţie la decontarea datoriilor repatriaţilor cu averea lor.

Biroul D. A. S. va remite guvernului Regal Român un tablou al datoriilor recunoscute şi al celor contestate, pe baza declaraţiilor făcute de repatriaţi sau, la caz de nevoie, pe baza unor declaraţii cerute în mod expres. Dacă debitorul nu va face nicio declaraţie asupra creanţei, aceasta va fi considerată cu recunoscută. Dacă un debitor va fi recunoscut în scris o creanţă în întregime sau parţial, Biroul D. A. S. va remite această declaraţie de recunoaştere Guvernului Regal Român, împreună cu tabloul datoriilor recunoscute şi contestate.

La decontarea ce va avea loc între părţile semnatare ale acestei convenţiuni, suma datoriilor recunoscută va fi scăzută în întregime din valoarea averii rămase în ţară a repatriaţilor, iar datoriile contestate vor fi scăzute numai cu 20% din suma anunţată.

Debitorul şi obiectul de garanţie constituit de el se eliberează de garanţia pentru o creanţă dacă şi în măsura în care această datorie este trecută în tabloul debitorilor, întocmit de biroul D. A. S. Reglementarea datoriilor se va face în mod corespunzător de către Guvernul Regal Român.

Dacă şi în măsura în care o creanţă nu va fi acoperită potrivit dispoziţiunilor de mai sus, creditorul va avea dreptul să-şi valorifice pretenţiunile eventuale înaintea instanţei de judecată din a cărei circumscripţie face parte noua locuinţă a debitorului, la caz de nevoie apelând la instanţele consulare româneşti.

§ 9. Procesele pro şi contra repatriaţilor vor fi întrerupte la data trecerii lor în listele de repatriere. Măsurile de execuţie pentru satisfacerea creanţelor sunt suspendate pe aceeaşi dată, iar măsuri noi de acest fel nu vor mai putea fi luate. Nu se poate pretinde de la repatriaţi restituirea cheltuielilor de urmărire care au luat naştere de la începerea repatrierii sau din pricina acesteia.

§ 10. Pe ziua repatrierii se sting fără despăgubire toate obligaţiile repatriaţilor rezultate din contractele de chirie, arendă, serviciu, furnizare sau asigurare de obiecte, încheiate de ei.

§ 11. Creanţele repatriaţilor împotriva debitorilor care nu se repartizează se vor aduce la cunoştinţa Guvernului Român pe baza anunţărilor persoanelor repatriate (Anexa 10a) printr-o listă remisă de biroul D. A. S. La aceasta Guvernului Regal Român va da o declaraţie în termen de trei luni despre creanţele recunoscute sau contestate de către debitori. Dacă debitorul nu va face nici o declaraţie asupra creanţei, aceasta va fi considerată ca recunoscută. Creanţele recunoscute vor fi trecute cu valoarea lor nominală integrală, cele contestate numai cu 20% din valoarea lor nominală, în valoare totală a averii repatriaţilor şi se vor adăuga la datoria Statului Român faţă de Reichul German, menţionată în § 7. La această dată, creanţele vor trece asupra Guvernului Regal Român.

§ 12. Averea asociaţiilor de persoane (societăţi, parohii, cooperative, case de asigurare pentru deces, etc.), la care participă exclusiv sau în majoritate persoane repatriate, precum şi averea fundaţiilor şi legatelor corespunzătoare, vor fi tratate ca averea particulară a indivizilor repatriaţi, întru cât această avere revine celor repatriaţi.

§ 13. Cetăţenii germani cu domiciliul în Reich, sau într-un Stat terţ, pot să ceară acelaşi tratament pentru averea lor aflătoare în Bucovina de Sud sau în Dobrogea, ca şi tratamentul care a făcut a fost hotărât pentru repatriaţi; cererile respective trebuiesc înaintate la Legaţia Germană din Bucureşti, şi anume în termen de un an de la semnarea acestei Convenţii; ele vor fi cercetate şi rezolvate de către Biroul DAS.

§ 14. Pensiunile curente, ca şi cele plătite de către Casa Centrală a Asigurărilor Sociale pensionarilor săi şi care revin persoanelor repatriate, urmează să fie capitalizate de către Guvernul Regal Român, iar sumele respective se vor adăuga la datoria Statului Român faţă de Statul German de care se vorbeşte mai sus la § 7, alin. 4.

Asigurările pe viaţă, rentă şi capital, vor fi considerate scăzute la data de 1 ianuarie 1941. Valoarea asigurărilor va fi calculată conform directivelor de evaluare, iar produsul se va adăuga de asemenea la datoria Statului Român faţă de Reichul German, cum se arată mai sus.

Totuşi, asigurarea va fi transferată asupra unei societăţi de asigurare în Germania, dacă va fi cerută de către persoana asigurată sau de către DAS. Cererea va fi adresată Instituţiei de asigurare respective în timp de trei luni de la semnarea Convenţiei. În acest caz, poliţele vor putea fi exportate în Germania.

§ 15. De la persoanele repatriate nu pot fi percepute impozite, taxe, cote sau alte contribuţiuni de orice fel, decât până la finele lunii în care persoana care doreşte să fie repatriată va fi înregistrată în liste.

Perceperea impozitelor care n'au fost cerute până acum şi care privesc perioadele de timp deja încheiate, precum şi întentarea de procese de urmărire pentru impozite de orice fel, contra persoanelor repatriate nu mai sunt permise, începând de la data înregistrării în listele de repatriere.

Dacă persoanele repatriate nu vor plăti impozitele, taxele, cotele sau alte contribuţiuni datorate definitiv instituţiilor de drept public până în momentul înscrierii lor pe listele de repatrieri, Ministerul Finanţelor va prezenta Biroului de repatriere (DAS) tabloul acestor debite pe numele fiecărei persoane, cu arătarea sumelor datorate, iar aceste sume vor fi scăzute din averea fiecărui repatriat.

§ 16. Guvernul German înfiinţează la Bucureşti un Birou însărcinat cu rezolvarea operaţiunilor de repatriere (DAS).

§ 17. Biroul DAS are misiunea de a efectua complet inventarierea, înregistrarea şi evaluarea intereselor materiale lăsate în urma lor de către cei repatriaţi, în măsura în care operaţiunile acestea n'au fost încă complet efectuate de către comisionarii germani. Biroul DAS este îndreptăţit să salvgardeze toate drepturile celor repatriaţi, să întreprindă orice acţiune necesară pentru clarificarea intereselor repatriaţilor germani, să dispună de drepturi în măsura permisă de acest tratat şi să reprezinte exclusiv pe repatriaţi după emigrarea lor, şi anume în justiţie şi în afară de justiţie, faţă de autorităţi, notari şi particulari, chiar dacă reprezentarea intereselor ar fi fost rezervată, în anumite chestiuni, unor grupe de persoane. Pentru măsurile care trebuie luate în sensul § 6, Guvernul Român va indica un for cu care Biroul DAS va realiza acordul necesar.

§ 18. Biroul DAS se bucură de drepturile unei persoane juridice fără vreo aprobare sau înregistrare specială. EI este scutit de toate impozitele şi contribuţiunile, atât pentru funcţionarea sa cât şi pentru şeful şi funcţionarii săi, şi nu este supus la nici o prescripţiune de supraveghere şi control. În caz de nevoie, el poate înfiinţa filiale pe teritoriul Statului Român. EI are dreptul să utilizeze un sigiliu oficial german.

Şeful şi înlocuitorul său se bucură de drepturi de exteritorialitate pentru persoana lor, pentru încăperile lor particulare şi pentru locurile Biroului DAS. Funcţionarii care au cetăţenia germană au aceleaşi drepturi ca şi funcţionarii consulatelor.

ARTICOLUL 3

Persoanele care emigrează pe baza convenţiunii de faţă, precum şi avutul lor ce urmează a fi exportat, sunt scutite de toate impozitele şi taxele vamale în legătură cu ieşirea lor din ţară.

ARTICOLUL 4

Guvernul României pune la dispoziţie pentru transportul celor repatriaţi şi al averii lor, în regiunea de repatriere, mijloace de transport necesare, contra plată, după tarifele în vigoare.

ARTICOLUL 5

Guvernul Regal Român este de acord să permită intrarea în regiunea de repatriere a unei caravane germane de autocamioane şi autoturisme cu personalul de serviciu respectiv. Numărul vehiculelor necesare şi al echipelor de serviciu va fi hotărât de către delegatul Führerului pentru chestiunile de repatriere. Guvernul Român va alimenta caravana automobilă germană cu carburanţi şi ulei la preţurile existente şi va pune la dispoziţie şi ateliere de reparaţiuni, după posibilitate.

CAPITOLUL II
Conducerea repatrierii

ARTICOLUL 6

Supravegherea şi executarea practică a convenţiunii de faţă, precum şi salvgardarea intereselor persoanelor menţionate în articolul 1 şi ajutorul care trebuie să li se dea, se trec în seama delegatului Führerului pentru chestiunile de repatriere şi a delegatului numit de Guvernul Român (Reprezentantul Şef Guvernamental Român).

ARTICOLUL 7

Delegatul Führerului pentru chestiunile de repatriere numeşte un reprezentant activ pentru repatriere din Bucovina de Sud şi Dobrogea. Reprezentantul activ numeşte comisari regionali, precum şi comisari locali.

ARTICOLUL 8

Următoarele chestiuni fac parte din sfera de activitate a Delegatului Führerului pentru chestiuni de repatriere şi a Reprezentantului Şef Guvernamental Român:

a) Stabilirea numărului, domiciliului şi naţionalităţii persoanelor numite în articolul 1 din convenţiunea de faţă şi prevăzută pentru repatriere; în plus, controlarea înregistrării acestora.

Stabilirea naţionalităţii germane a celor repatriaţi se va face de către comisarii germani;

b) Supravegherea şi controlul îndeplinirii exacte a Convenţiunii de faţă:

c) Colaborarea la buna organizare şi la bunul mers al operaţiunilor de repatriere, precum şi supravegherea acestora; apoi elaborarea măsurilor tehnice respective.

ARTICOLUL 9

Părţile semnatare se obligă să pună la dispoziţie comisarilor şi reprezentanţilor acestora tot materialul şi toate mijloacele necesare care ar putea uşura misiunea lor.

ARTICOLUL 10

Se acordă Delegatului Führerului pentru chestiunile de repatriere şi însărcinaţilor acestuia, dreptul de a comunica continuu şi nestânjenit cu Guvernul lor prin telegraf, telefon, radio, poştă şi curier diplomatic.

Legitimaţiile delegatului Führerului pentru chestiunile de repatriere, ale reprezentantului său activ, ale comisarilor regionali şi ale locţiitorilor acestora vor fi emise de către Ministerul de Externe al Reichului German şi confirmate de către Legaţiunea Română din Berlin.

Delegatul Führerului pentru chestiunile de repatriere, Reprezentantul său activ, comisarii regionali şi locţiitorii lor se bucură de dreptul de exteritorialitate şi imunitate pentru persoana lor, pentru localurile de serviciu şi de locuit permanente ale lor şi pentru arhive, în timpul exercitării funcţiunilor lor. Comisarii locali se bucură de privilegiile funcţionarilor serviciilor diplomatice. Legitimaţiile comisarilor locali şi ai celorlalţi colaboratori vor fi emise de către delegatul Führerului pentru chestiunile de repatriere şi contrasemnate de către Reprezentantul Şef Guvernamental Român. (Modelele legitimaţiilor respective se pot vedea la Anexele 11, 12 şi 13.)

CAPITOLUL III
Organizarea repatrierii

ARTICOLUL 11

Operaţiunile practice de repatriere vor fi aduse la îndeplinire de următoarele organe:

a) De către delegatul Führerului pentru chestiunile de repatriere, împreună cu un număr de persoane auxiliare;

b) De către Reprezentanul Şef Guvernamental Romăn cu personalul auxiliar;

c) De către trei comisari regionali germani cu câte un locţiitor respectiv şi cu persoanele auxiliare necesare;

d) De către trei comisari regionali guvernamentali români cu personalul auxiliar necesar;

e) În regiunea de repatriere se numesc din partea Germaniei comisari locali şi anume în total cel mult 26, fiecare cu câte un locţiitor, 2 colaboratori şi un şofer;

f) Din partea României se va numi în aceleaşi localităţi un număr corespunzător de reprezentanţi locali guvernamentali, fiecare având câte un locţiitor, plus personalul necesar auxiliar;

g) De către un comisar pentru îmbarcare cu un locţiitor, un medic, două ajutoare, un şofer şi zece persoane pentru controlul bagajelor.

Sediul delegatului Führerului pentru chestiunile de recolonizare este Gura-Humorului.

Sediile comisarilor regionali şi ale reprezentanţilor acestora sunt: Rădăuţi, Gura-Humorului.

Sediile comisarilor regionali şi ale reprezentanţilor acestora sunt: Rădăuţi, Gura-Humorului şi Constanţa.

Sediile comisarilor locali şi ale reprezentanţilor acestora sunt:

Rădăuţi, Gura Putnei, Iţcanii-Noi, Gura Humorului, Vama, lacobeni, Satu-Mare, Voivodeasa, Suceava, Plătinoasa, Câmpulung, Cârlibaba, Siret, Frătăuţii-Vechi, Solca, Ilişeşti, Stulpicani, Pojorîta, Vatra Dornei, Malcoci, Ferdinand I, Cobadin, Atmagea, Coşolia, Tari-Verde, Constanţa.

Guvernul Român se declară de acord să pună la dispoziţia organizaţiunii germane însărcinate cu recolonizarea, locuinţele şi localurile necesare şi în măsură suficientă, precum şi să aprovizioneze personalul organizaţiei germane cu alimente la preţurile locale.

ARTICOLUL 12

Stabilirea şi înregistrarea persoanelor care urmează să fie repatriate, în conformitate cu art. 1 din Convenţia prezentă, se va face în modul următor:

a) Reprezentanţii români, împreună cu comisarii din partea germană, vor face publicaţii în presa locală (şi publicaţii speciale), aducând oficial la cunoştinţa populaţiei elementele Convenţiei dintre cele două părţi, privind posibilitatea şi reglementarea repatrierii populaţiei germane. Această Convenţie se va aduce la cunoştinţa populaţiei şi prin autorităţile locale;

b) Reprezentanţii şi împuterniciţii autorizaţi din ambele părţi primesc, în comun, în zilele stabilite, la sediul activităţii lor, anunţarea celor care doresc să fie repatriaţi (în scris sau verbal). Reprezentanţii şi împuterniciţii autorizaţi întocmesc listele celor care doresc să fie repatriaţi pe baza anunţărilor personale în limba română şi germană, în zona lor;

c) Listele celor care urmează să fie repatriaţi vor cuprinde următoarele date:

1. Numele de familie şi cel de botez.

2. Data şi locul naşterii.

3. Originea etnică.

4. Starea civilă.

5. Domiciliul actual, cu judeţul, comuna, satul sau oraşul.

6. Profesiunea.

7. Observaţii.

(A se vedea Anexa 14, pentru modelul formularului de repatriere.)

d) Confirmarea listelor de către comisarii locali ai unei părţi şi de reprezentanţii celeilalte părţi va fi suficientă pentru repatrierea persoanelor trecute în listă.

ARTICOLUL 13

Capii de familie care urmează să fie repatriaţi pe baza Convenţiei prezente, au dreptul să-şi ia cu sine familiile lor în momentul plecării, putându-se repatria dintre membrii familiei, pe baza dorinţei exprimate de membrii familiei, următorii:

Soţul şi soţia.

Copiii.

Bunicii.

Nepoţii.

Copiii adoptivi şi cei sub tutelă, precum şi alţi locatari, întru cât au o gospodărie comună cu persoanele care urmează să fie repatriate.

Tinerii trecuţi de vârsta de 18 ani, au dreptul de a-şi exprima personal dorinţa de a rămâne pe loc sau de a fi repatriaţi.

ARTICOLUL 14

Părţile semnatare sunt de acord ca controlul inventarului care urmează să fie exportat, să fie făcut la întâmplare în gările de îmbarcare şi numai în cazuri speciale.

Părţile semnatare s'au învoit ca prin controlul la întâmplare să se înţeleagă controlul a cel mult 10% din vagoanele de cale ferată sau din locurile de tren, trăsuri şi camioane.

Dacă în urma controlului de mai sus al unui transport s'a găsit vreo abatere de la tratatul de faţă în privinţa obiectelor sau valorilor exportate, autorităţile române vor extinde controlul la întregul convoi şi în toate vagoanele sau vehiculele acelui transport.

ARTICOLUL 15

Punctele de trecere ale frontierei şi de control se stabilesc de acord cu delegatul Führerului şi Reprezentantul Şef Guvernamental Român.

ARTICOLUL 16

Transportul către punctele de frontieră se va face în trenuri speciale, eventual încălzite, sau în vagoane şi camioane, dar nu individual. Excepţii pentru cazuri anumite se vor face prin aprobarea reprezentanţilor ambelor părţi. Întocmirea programelor de transport pentru calea ferată şi camioane se va face de către delegatul Führerului pentru chestiuni de repatriere, ţinându-se seama de condiţiile locale. Reprezentantul Şef Guvernamental Român va fi înştiinţat despre transportul care va urma, în scopul procurării din vreme a mijloacelor de transport cel mai târziu cu patru zile înainte de plecare.

Mijloacele de transport vor fi puse la dispoziţia după posibilitate de către administraţia Căilor Ferate Române. Din partea Guvernului Român se va pune la dispoziţia celor ce urmează să fie repatriaţi tot sprijinul medical. În cazul transporturilor mai lungi se vor procura coloniştilor mâncări calde, iar copiilor mici lapte cald. În afară de aceasta se va admite pentru îngrijirea repatriaţilor un număr de medici şi sanitari din detaşamentele comisarilor germani.

ARTICOLUL 17

Transportul bolnavilor şi al celor slăbiţi va avea loc în vagoane spital, independent de anotimp. Cei bolnavi de boli molipsitoare nu pot fi luaţi în acest transport şi vor fi transportaţi după restabilirea Ior, sau în mod izolat. În executarea măsurilor sanitare pentru îngrijirea repatriaţilor ambele părţi se vor ţine de dispoziţiile instrucţiei tehnice prevăzute la Anexa 15 a acestei Convenţii.

ARTICOLUL 18

Pentru fiecare transport (cu trenul sau cu camionul), comisarul german şi reprezentantul guvernamental român întocmesc numărul necesar al listelor de transport (Anexa 16), primul în limba germană, cel de al doilea în limba română.

Listele de transport vor cuprinde: familia, numele, domiciliul, anul naşterii şi numărul de repatriere. Listele de transport vor fi semnate de către comisarul local de către reprezentantul local guvernamental român. Aceste liste servesc de bază pentru trecerea transportului peste frontieră, pentru locurile de control şi pentru punctele de frontieră.

Părţile semnatare se obligă să înştiinţeze din vreme autorităţile lor vamale despre sosirea transportului de repatriaţi.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

ARTICOLUL 19

Repatriaţilor li se va permite reintrarea în ţară în scopul unei şederi provizorii ca vizitatori, în condiţiile care sunt în vigoare pentru străini în general.

ARTICOLUL 20

Îndată după semnarea acestei Convenţii, Guvernul Regal Român va publica dispoziţiile şi regulamentele necesare pentru aplicarea sa.

ARTICOLUL 21

Guvernul Regal Român este de acord ca membrii detaşamentului de repatriere să poarte o uniformă germană şi că şi cei care fac parte din Crucea Roşie Germană o formaţiunile partidului naţional-socialist (funcţionarii asistenţei sociale naţional socialiste NSV, surorile de caritate naţional-socialiste), utilizaţi pentru îngrijirea transporturilor de recolonizare să-şi facă serviciul de asemenea în uniforma lor.

ARTICOLUL 22

Pentru a fixa în imagini evenimentul unic în istorie al repatrierii, Guvernul Regal Român se învoieşte să se fotografieze şi să se filmeze evenimentul repatrierii de către organele germane şi ca o echipă specială să fie însărcinată cu această misiune. Nu se vor putea filma obiectivele arătate ca atare de M. S. Major.

ARTICOLUL 23

Convenţia de faţă este redactată în limbile română şi germană, în două exemplare originale, textul amândorura fiind echivalent.

ARTICOLUL 24

Convenţia de faţă intră în vigoare în ziua semnării.

Drept care, plenipotenţiarii ambelor părţi au semnat cu mâna proprie convenţia de faţă.

Făcut la Bucureşti în ziua de 22 Octomvrie 1940.

(ss) IOAN BROŞU